Din întâmplare, zilele trecute am aflat istoria dramatică a unei simple familii de basarabeni, emigrați în Italia de mai mulți ani, despre care vreau să relatez.

După mulți ani de sacrificii, această familie se integrează în realitatea locală, ridică și pune la cale copii, iar cu economiile acumulate decide să deschidă o întreprindere familială și anume un magazin alimentar în localitatea Lavinio aflată la vreo 40 km distanță de Roma. Faptul de la sine este o veritabilă provocare și un fenomen nu prea des întâlnit, fiindcă procentul de atreprenori, originari din Republica Moldova, în Italia este unul dintre cele mai nesemnificative în statisticile oficiale(!). Vizitând acest magazin, cu ochi experimentat de cumpărător, îmi dau imediat seama că aici lucrurile nu merg prea bine, fiindcă nu este flux de cumpărători, asortimentul produselor expuse este modest.

Proprietara și fiul dumneaei, numele cărora din motive lesne de înțeles nu le pot publica, îmi povestesc lucruri triste: cumpărători ocazionali, basarabenii au în multe cazuri un comportament agresiv, injură, vorbesc permanent despre bani, se îmbată lesne, scrutează cu priviri indecente alți cumpărători. Dar mai uimitor este faptul că prietenii și cunoscuții lor, care locuiesc în vecinătate vin rar și demonstrativ nu cumpără nimic din acest magazin alimentar și chiar declară că merg la Roma pentru a cumpăra smântână și alte produse alimentare de la magazine poloneze, că ar fi, chipurile, mai bune, și ca nu cumva să ,,îmbogățească” bietul moldovean al nostru. Nimeni nu-și dă seama că această curajoasă familie este ruinată economic, iar frustrarea este enormă. Da domnilor, faimoasa rânză a moldoveanului face ravagii și în Italia. Și atunci arunc privirea către magazinul alimentar etnic indian, care se află la parter în vecinatatea imediată. Și ce credeți? Diferența este copleșitoare, mărfuri în cantități ma