Unii politicieni reusesc sa ramana, toata viata/cariera, nesurprinzatori. Adica opusul celor care iti zdruncina creierii capului de fiecare data cand deschid gura si care, chiar si asa, tot reusesc sa mai scoata cate o idee buna odata la 4 ani. Nesuprinzatorii, insa, nu fac altceva decat sa lase rumegus sub microfon, dupa ce, pe tot parcursul datului din gura, acumuleaza repetati carcei la limba.
Tot nesurprinzatorii, ca despre ei vorbim, mai au un "talent" si mai mare decat facutul de rumegus si carcei: statul la umbra. Aceste specii traiesc, in timpul zilei, pitulate dupa vreo usa sau asezate pe ultimul scaun din cel mai indepartat rand. Nu va ganditi la nesurprinzatori ca la niste ganditori sau analisti pasivi. Pentru asta iti trebuie spirit si materie, iar, in cazul lor, nu se pune problema de asa ceva. Spiritul e praf, cum zic baietii, iar creierul e terci. Aproape lobotomizati, atat de terci au astia creierele.
Despre ce vorbeam...? A, da, despre Mihai Apostolache. Politician din tata-n fiu si inapoi, de nu mai stie nici el cat de politician este.
Intrebati orice om de rand daca a auzit de vreo fapta buna a lui Apostolache. Nimeni, nimic.
Tocmai oamenii de rand l-au inspirat pe Mihai Apostolache atunci cand a decis ca ar fi politically friendly sa mai scoata niște rugumașcă pe râtan. Că atâta de preocupat este domnul Apostolache de omul de rand incat i s-a taiat si pofta de mancare.
Prima oara cand a sarit ca ars de teama ca omul de rand ( specie pe cale de disparitie, in viziunea lui Apostolache) va pieri cum au pierit dinozaurii, a fost in urma cu vreo doua luni, atunci cand a aratat cum stie el sa imbutelieze niste ape impure, dand vina pe extraterestri pentru situatia tarilor subdezvoltate. Cam cata logica are fraza anterioara, cam atata a avut si capul politicianului din tata-n fiu. (
