O carte ce-i va contraria pe mulţi, chiar şi pe oamenii de cultură cu notorietate, dar va face posibilă, poate, o altă perspectivă, cu mult mai serioasă şi mai aplicată, asupra conceptelor de „tradiţie“ şi „modernitate“, lucrarea lui Alexandru Nancu Simbolica fundamentală tradiţională – perspective, mentalităţi, evoluţii a văzut recent şi postum lumina tiparului la Editura Ars Docendi. Cele peste patru sute de pagini ale volumului sînt bogatul rod cules din căutările de o viaţă ale autorului şi din credinţa sa, manifestată în toate gesturile-i creatoare şi mărturisită, apoi, într-o formă academică. Alexandru Nancu, contemporanul nostru pînă în februarie 2013, a fost artist plastic, restaurator, profesor şi coordonator de proiecte culturale de reală anvergură, un om pentru care în nimic din ceea ce a făcut n-au existat jumătăţi de măsură. Tinereţea lui a fost marcată de întîlnirea cu academicianul Virgil Cândea, un adevărat magistru, cu poate nu foarte mulţi, dar foarte serioşi discipoli.

Modernitate versus tradiţie

Simbolica fundamentală tradiţională reprezintă de fapt lucrarea de doctorat susţinută la Universitatea Naţională de Artă în 2011 de Alexandru Nancu, sub îndrumarea profesorului Mihail Mănescu. Pentru realizarea ei, autorul a cercetat sute de surse de mare autoritate în domeniu. Cele 24 de pagini dedicate bibliografiei generale a lucrării includ autori precum: Ibn’Arabi, Lao-Tzu, Nicolae Cabasila, Toma d’Aquino, Titus Burckhardt, Ananda Comaraswami, Jean Danielou, René Guénon, Vladimir Lossky, Martin Lings, Paul Ricoeur, Dumitru Stăniloae, Mircea Eliade, sfinţi părinţi ai Bisercii răsăritene, precum şi cărţile sacre ale principalelor religii: Biblia, Talmudul, Coranul, scrierile vedice.

Sprijinindu-se pe aceste solide surse, cea mai importantă rămîne, însă, enunţarea unor convingeri p