Prinţul Philippe, ce va deveni duminică al şaptelea rege al belgienilor, după abdicarea tatălui său Albert al II-lea, va trebuie să dovedească, la cei 53 de ani ai săi, că este la înălţimea misiunii încredinţate, într-o ţară în care suveranul nu mai este legătura constantă dintre flamanzi şi valoni.
Născut la Bruxelles la 15 aprilie 1960, prinţul Philippe este fiul cel mare al lui Albert al II-lea şi al reginei Paola şi este, prin urmare, primul în ordinea succesiunii la tron după decesul, în 1993, al unchiului şi mentorului său, regele Baudouin, fratele mai mare al lui Albert.
În 1999, prinţul Philippe se căsătoreşte, la vârsta de 39 de ani, cu o aristocrată belgiană cu 13 ani mai tânără decât el şi de un şarm de necontestat, Mathilde d'Udekem d'Acoz, care va oferi strălucire monarhiei considerate de multe ori plictisitoare.
Philippe şi Mathilde au patru copii, între care prinţesa Elisabeth, născută în 2001, care ar urma să devină la un moment dat prima regină a belgienilor.
Philippe are o soră, Astrid, care s-a căsătorit cu arhiducele Lorenz de Austria-Este, un habsburg, şi un frate, Laurent, "copilul teribil" al familiei regale. El ar avea şi o soră vitregă, Delphine, fiica nelegitimă a lui Albert, ţinută deoparte de familia regală.
În anii 1960-1970, probleme dintre Albert, atunci prinţ moştenitor, şi soţia sa de origine italiană, Paola, sunt la cel mai ridicat nivel, iar cuplul neglijează educaţia celor trei copii, adeseori găzduiţi de familiile prietene sau petrecându-şi timpul cu şoferii şi grădinarii Casei Regale.
Tânărul prinţ Philippe este un copil timid, o trăsătură de caracter pe care şi-a păstrat-o. El îşi încheie studiile mai degrabă mediocru la iezuiţi la Bruxelles, apoi într-un liceu catolic de prestigiu din Flandra.
El va urma apoi o formare militară, obţinând brevete de pilot de vânătoare, de paraşutist