Graniţa dintre viaţa privată şi cea publică a devenit transparentă, aproape inexistentă, deşi în 1989 oameni protestau în stradă pentru că Securitatea le confiscase libertatea şi intimitatea.

Capturarea şi aducerea în ţară a lui Omar Hayssam după evadarea sa de acum şapte ani redeschide un dosar cu conexiuni care se întind de la lumea subterană a interlopilor, până la cel mai înalt nivel. Interlopul sirian era urmărit pentru trafic ilegal cu armament şi pare să fi orchestrat răpirea jurnaliştilor români în Iraq, în 2005, însă, pe parcursul anchetei, a devenit clar că soluţia răpirii era la Bucureşti.

S-a spus că o treime din banii pentru răscumpărare ar fi dispărut, că serviciile secrete ar fi ştiut dinainte de intenţiile sirianului, că ar fi fost o reglare de conturi între politicianul PSD, tatăl jurnalistei răpite, şi Hayssam. Oricum, politica şi justiţia românească par să nu fi avut pentru Omar Hayssam niciun secret. Din mărturiile fostului procuror DIICOT Ciprian Nastasiu, cel care s-a ocupat de acest caz, preşedintele Băsescu, identificat de procuror drept „profesorul” invocat în interceptările telefonice al lui Hayssam, ar fi fost complice prin tăcere sau chiar implicare directă în evadarea „printre berbecuţi” a sirianului. Nu-i vorbă că fostul procuror însuşi are nişte schelete în dulap şi nu ştim cine vorbeşte: el sau ele? De partea cealaltă, Hayssam are mai multe detonatoare, toate amorsate, şi toţii se aşteaptă ca aducerea lui să distrugă reputaţia multora, care nu s-au pus la adăpostul serviciilor secrete. N-ar fi singurul care-şi scoate bombele la plimbare.

Nu demult, Aula universitară a Iaşiului a fost evacuată după o ameninţare cu bombă. Atentatorul, Oliver Stan, vechi client al clinicilor de neuropsihiatrie, a fost prins înainte de a declanşa dispozitivul improvizat pe care-l purta într-un rucsac. Nu se ştie ce pute