Apărută în 2010, cartea „Tărâmul morţii“ de Timothy Snyder este considerată de comentatori o contribuţie fundamentală la analiza perioadei cuprinse între 1933 şi 1945.

Există în romanul „Fraţii Karamazov“ al lui Dostoievski o faimoasă discuţie între un nobil rus şi stareţul mănăstirii Optina din Kozelsk despre posibilitatea moralei în absenţa lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu e mort, este îngăduit orice?, îl întreabă Ivan Karamazov pe călugăr.

În anii 1939-1940, fosta mănăstire a găzduit un lagăr sovietic, în care ofiţeri ai NKVD, poliţia politică a lui Stalin, îi anchetau pe ofiţerii polonezi, prizonieri de război, cu metodele brutale bine cunoscute, înainte de a-i expedia în pădurea de la Katyn, în apropiere de Smolensk, unde au fost împuşcaţi 21.892 dintre ei. O coincidenţă tragică, fiindcă e greu de presupus că anchetatorii din NKVD îl citiseră pe Dostoievski, a legat convorbirea despre o lume fără Dumnezeu din roman de mănăstirea devenită unul din cele mai sinistre centre de detenţie din istoria Rusiei şi unde absolut totul părea să fie îngăduit.

Mulţi dintre ofiţerii polonezi torturaţi la Kozelsk au fost la slujba de Paşte înainte de a fi trimişi la moarte, se afirmă în documentele citate de Timothy Snyder în „Tărâmul morţii. Europa între Hitler şi Stalin“ (traducere de Dana-Ligia Ilin, Humanitas, 2012).

14 milioane de civili ucişi

Autorul cărţii, care relevă coincidenţa de mai sus, este un istoric relativ tânăr, absolvent al universităţii americane Brown, specializat în istorie europeană şi ştiinţe politice.

Apărută în 2010 şi tradusă rapid în mai multe limbi, „Tărâmul morţii“ este considerată de comentatori o contribuţie fundamentală la analiza perioadei cuprinse între 1933 şi 1945, aceea dintre venirea lui Hitler la putere şi sfârşitul războiului mondial. O bibliografie imensă, aproximativ 800 de titluri în opt limbi, stă la baz