- Sud-vestul Transilvaniei. Ţara Haţegului. Locuri înţesate cu legende. Unele fantastice, altele înspăimântătoare. Nu trebuie să le crezi, cititorule, dar trebuie să le ştii -
Aurul blestemat
La 200 de ani după ce romanii au cucerit Dacia, cam prin anul 300, istoricul roman Dio Cassius scria în "Istoria Romei" că, după ce i-au înfrânt pe daci, romanii au găsit celebra comoară a regelui Decebal ascunsă sub apele râului Sargetia (posibil Strei-ul de azi, cel mai mare râu din Ţara Haţegului). Tot Dio Cassius scria că Decebal şi-a folosit sclavii ca să mute cursul Sargetiei, să sape în albia lui şi să ascundă aici aurul şi argintul, să pună pietre şi pământ peste comoară, apoi să aducă râul în vechea matcă. Sclavii care au muncit la ascunderea comorii au fost ucişi, după ce şi-au încheiat misiunea, pentru a nu dezvălui nimănui misterul. Totuşi, locul comorii a fost dezvăluit de unul dintre oamenii lui Decebal, Bicilius, după ce a fost capturat şi constrâns de către romani. (Sau pus de Decebal să dezvăluie numai o parte a comorii, astfel ca romanii să nu mai caute şi restul ei?)
Nu avem dovada că scrierile lui Dio Cassius respectă adevărul, dar, după înfrângerea Daciei, timp de 123 de zile, împăratul Traian a organizat mari serbări populare la Roma. Vreme de un an, cetăţenii romani au fost scutiţi de impozite şi în Imperiu s-au construit o serie de edificii importante.
Academicianul şi istoricul francez Jerome Carcopino a fost de părere că prada de război capturată de romani s-a ridicat la 165.500 kg aur şi 331.000 kg argint.
Mai mult ca sigur, aristocraţia dacică (tarabostes) îşi avea propria avere, iar producţia anuală de aur scos din râurile Daciei (nu sunt dovezi că dacii exploatau aurul din subteran; se pare că exploatau aurul din râuri, folosind ca sită o blană de oaie) era de 15-20 de tone, aşa că se estimează că rezerve
