Practic, presa din Sălaj dezvoltă – ca de altfel în majoritatea celorlalte judeţe din ţară – trei mari tipuri de jurnalism. Însă, spre deosebire de alte judeţe, la noi, cel mai răspândit dintre ele este jurnalismul de informare (cel de bază), de opinie (aproape irelevant, ca pondere) şi de investigaţie (aflat pe cale de dispariţie). Tocmai de aceea, jurnaliştii de opinie şi investigaţie sunt preferaţi de majoritatea redactorilor şefi şi de patroni, întrucât acest gen de gazetari exprimă o atitutine şi, de asemenea, punctele de vedere sau – hai să fim oneşti şi, totodată, eleganţi în exprimare – interesele redacţionale. Teoretic, însă, mai există un gen de jurnalism, pe care intenţionat nu l-am menţionat din anumite motive strict personale, care au trăit şi încă mai trăiesc într-o lume iluzorie, a lor, departe de realitate şi, totuşi, într-o luptă continuă cu starea de fapt. Chiar dacă acest gen de jurnalism pare a crea confuzie, tocmai prin nonsensul existenţei sale, el există şi este cât se poate de palpabil.

Revenind la jurnaliştii de opinie şi investigaţie, putem spune că ei sunt angrenaţi în tot felul de lupte politice sau de alt gen, aceştia situându-se de obicei de partea cui plăteşte mai bine. Îndeosebi, aşa cum spuneam, de partea intereselor redacţie. Chiar dacă respectivii jurnalişti nu muncesc neapărat din convingere, ei nu vor face niciodată crize de conştiinţă. Ei bine, chiar dacă se află aproape de dispariţie, acest tip de presă încă mai funcţionează. El se reactivează la nevoie, ori de câte ori este necesară oxigenarea “creditorului”. Asupra lor poate cădea oprobiul public doar în contextul în care nu sunt verificate “la sânge” corectitudinea surselor sau realitatea din vârful peniţei. Destul de cinic, însă perfect real.

În general, problemele jurnaliştilor şi, totodată, a celor care conduc o redacţie de ştiri încep atunci când aceştia