Prima mea rugăminte ar fi să nu mi se publice numele. Citind scrisoarea, veţi înţelege de ce.
Am 30 de ani şi vă citesc din liceu, când am început să decupez din ziar tot ce era interesant pentru mine. Rareori am ratat un număr. Acum locuiesc la sat şi oftez când nu ajung la un chioşc de ziare la timp, ca să prind "Formula AS".
Acum un an, am observat că o pată vineţie, pe care o avusesem de prin facultate pe piele, şi-a modificat aspectul în ultimele luni, în sensul că au mai apărut câteva lângă ea şi aveau şi un mic nodul în locul acela. După un control, m-am hotărât să le scot pe cale chirurgicală, şi diagnosticul a fost dermatofibro-sarcoma protuberans, pe scurt cancer de piele, o adevărată lovitură la vârsta mea, şi cu un copil de 2 ani acasă. După o biopsie şi o operaţie de curăţare, am intrat în panică un pic, dar doctorii din localitatea vecină la care m-am tratat au spus că e bine. Între timp, bulversată şi speriată de tot ce se întâmpla, am simţit o nevoie acută să-mi sun o veche prietenă şi colegă ca să mă sfătuiesc cu ea. Am căutat cu disperare prin "arhive", carneţele, foi, sertare, spre a-i găsi numărul de telefon. L-am găsit, am sunat-o, m-am scuzat pentru lunga absenţă (fusesem ocupată cu a fi mamă) şi, printre altele, i-am povestit de problema mea de sănătate. M-a "trimis" direct la Sfântul Nectarie din Eghina. Nu ştiam prea multe despre acest sfânt, dar aflând că este şi ocrotitorul bolnavilor de cancer, am cumpărat o carte cu viaţa şi acatistul + paraclisul lui, şi am început să mă rog şi lui, pe lângă acatistele mele obişnuite, paraclisul Maicii Domnului etc. Aşa a răsărit această rază de lumină în viaţa mea. Acum îl avem ca ocrotitor al familiei şi pe Sfântul Nectarie, care a venit să mă ajute.
Să reiau: după un timp, am fost la oncologie, la Cluj, pentru a-mi confirma că sunt bine cu adevărat, dar pe baza
