- Editorial - nr. 140 / 19 Iulie, 2013 Citesc (oare a cata oara?!) poemul "Pana la capat”, singurul incadrat in chenar negru, de pe coperta a IV-a, a cartii cu acelasi titlu, aparuta in anul 2002, poem edificator in sensul prevestirii sfarsitului, adevarata profesiune de credinta: "Traiesc si mor in fiecare zi, / Cartela mea de viata se descarca, / Scriind, pe viata si pe moarte, / Paradoxal, de teama de-a muri. // Traiesc atat cat scriu si mor scriind, / Supus bolnav al insomniei mele, / Grabind consumul tragicei cartele, / Cu orice text, cu fiece colind. // Refuz longevitati de dormitor, / Desi fiinta mea intreaga stie / Ca a nu scrie e o terapie / Si ca, pe cat traiesc, si scriu, si mor. // Apun si eu, sub soarele in scapat, / Si ma transcriu, aici, pana la capat!”. Scriind "pe viata si pe moarte”, in consumul zilnicei, "tragicei cartele”, transcriindu-se "pana la capat”, poetul national Adrian Paunescu, traind acea "hemografie poetica”, nichitastanesciana, s-a zbatut, a luptat, intr-adevar, "pana la capat”, a suferit si a dat totul pentru Neam si Tara, fara de care nu putea trai. Noncoformist, inteligenta debordanta, lider de generatie, intelectual cu ferme convingeri de stanga, vulcan care electriza multimile, a iubit, ca nimeni altul, Basarabia nasterii sale, dar si Ardealul ("De n-as fi om, / as vrea sa fiu / un tricolor / uitat in Muntii Apuseni”), lasandu-ne, spre nemurire si versurile: "Desi sunt pofticios sa mai traiesc, / Dar tot ce-a fost, ce e si ce-o sa fie / As da, pentru Ardealul romanesc.” Nu intamplator, cel facut din rezistenta, puternica fibra nationala, cel care, precum o faclie, a ars pentru Neam si Tara, care nu concepe Patria decat ca tot unitar: "Moldova, Ardealul, Tara Romaneasca”, indreapta ultimul gand, de pe patul de spital, inainte de moarte, Tarii! Poet al Cetatii, imens luptator de factura sociala, marcand cu jaloane esentiale istori