Mai ales acum, vara, am dori să stăm de dimineaţă până seara în aer liber. Simţim că natura ne face bine. Psihologii vorbesc de un factor de protecţie al stării noastre de confort.
Să te ţii la curent cu ultimele ştiri, să deschizi e-mail-uri, să schimbi păreri pe reţelele de socializare - toate acestea sunt posibile oricând şi oriunde în ziua de azi, cu smartphone-ul şi tableta pe care le poţi avea mereu asupra ta, într-o geantă. Pe de-o parte, e practic. Rămânem în contact cu toată lumea şi cu tot ce este important pentru noi, economisind timp. Pe de altă parte, faptul că suntem în permanenţă la dispoziţia celor care ne caută începe să ne creeze sentimentul apăsător că nu mai reuşim să separăm munca de timpul nostru liber. Asta ne stresează şi ne trezeşte un dor nelămurit. Am vrea s-o luăm din loc, dar nu ştim prea bine încotro.
Şi astfel răsună în străfundurile sufletului o chemare ancestrală, înscrisă în codul nostru genetic. Transmisă prin trunchiul cerebral, care nu cunoaşte alt limbaj decât cel al emoţiilor, ea bate stăruitor la uşa conştientului. Iar cine pune telefonul deoparte sau închide calculatorul îşi dă seama că simte nevoia să iasă dintre patru pereţi. Afară, în natură. Acolo unde strămoşii noştri au trăit vreme de milenii. Ştim instinctiv că întreaga povară a stresului cotidian va cădea de pe umerii noştri îndată ce vom pune piciorul pe o pajişte verde.
Ecologistul american Richard Louv, autorul cărţii "Principiul naturii", afirmă că noi avem "un conştient hibrid", conectat simultan la epoca de piatră, dar şi la secolul 21. Şi că această dualitate reprezintă un avantaj, de care ar trebui să profităm. "Cel mai bun remediu împotriva excesului de informaţii electronice îl constituie creşterea cantităţii de informaţii naturale", explică Louv. "Ar trebui să ne servim de tehnologiile moderne, pentru a ne optimiza int
