Prin erorile sale, Ion Antonescu nu poate fi un erou decât în imagologia unui popor frustrat, care a cunoscut prea mult timp nedreptatea şi căruia îi lipsesc spiritul de justiţie şi sentimentul istoric întins pe milenii.

Decizia de a transforma Basarabia şi Bucovina în guvernăminte, după ce fuseseră eliberate, este o mare eroare a lui Antonescu. Nimeni nu a reuşit până acum să explice nevoia de a organiza două provincii româneşti ca nişte teritorii străine ocupate militar, în loc să revină la situaţia lor juridică şi administrativă din România. Basarabia condusă de un guvernator, funcţie inexistentă în tradiţia românească, este un alt ordin grav al Mareşalului.

În şedinţa Consiliului de Miniştri din 8 iulie 1941, când s-a pus în discuţie revenirea Basarabiei în graniţele ţării, Mihai Antonescu declara: „Atâta vreme cât ostilităţile continuă, atâta vreme cât statul român nu a făcut un decret de anexiune a acestor teritorii, cu organizarea cărora noi ne ocupăm, noi ne găsim într-un regim de ocupaţie belică, iar nu de ocupaţie ca mod de dobândire a teritoriului. Prin urmare, aici se exercită o suveranitate de ocupant, iar nu de stat suveran. Până în momentul când vom face declaraţiunea de anexiune formală, şi aceasta n-o putem face decât în momentul când ostilităţile sunt terminate sau chiar ajung la un punct când ne îngăduie anexiunea formală, până atunci, din punct de vedere al dreptului pur, noi ne găsim într-o ocupaţie militară şi regimul legal este condus de legile războiului“.

Click aici pentru extrase din proces si pentru restul articolului pe historia.ro