Într-un oraş din România, nici cel mai mare, nici cel mai mic, cu ceva ani în urmă, s-a desfăşurat un experiment aparent straniu.

În secret, dar nu l-a modul conspirativ, fără a fi anunţate intenţiile, dar în condiţii de legalitate, în oraş au fost trimişi, sub diverse forme, 100 de jurnalişti în misiune de documentare. Condiţiile, într-adevăr, nu erau cele obişnuite: jurnaliştii au fost selectaţi pe bază de CV, cu toţii având experienţă în investigaţii, bărbaţi şi femei, cu vârste diferite, provenind din locuri diferite şi probând pricepere, curaj, independenţă şi rezultate. Niciunul dintre ei nu trebuia să fie localnic sau să fi avut legături anterioare sau de rudenie cu cineva din acel loc. Tot pe baza informaţiilor relevante din CV, s-a făcut o împărţire pe domenii şi pe specialităţi jurnalistice, urmând a se lucra în acest cadru în grupuri de 2-3 persoane, fără a exclude posibilitatea intersectării grupurilor. O regulă fundamentală a misiunii era aceea că echipele nu lucrau coordonat, nu ştiau unelele de altele, nu erau informaţi despre o misiune comună. De precizat că jurnaliştii nu au fost restricţionaţi în privinţa locurilor lor de muncă de bază, nu au fost forţaţi să încalce legea şi îşi desfăşurau activitatea pe baza unui contract de confidenţialitate. Durata misiunii a fost stabilită la minim un an, timp în care a fost asigurată finanţarea cheltuielilor eligibile, de la cele privind costurile jurnaliştilor, până la cumpărarea informaţiilor şi remunerarea surselor. Era categoric interzisă publicarea materialelor jurnalistice obţinute în presa locală şi nimeni nu avea voie să publice vreun articol mai degrabă de o lună de zile de la declanşarea experimentului. În modul de lucru a fost inclusă şi varianta freelancer, iar sistemul motivaţional-financiar a fost bine pus la punct. Din toate aceste cercetări s-a făcut o bază de date. E aici schiţa Expe