Dacă m-ar întreba cineva ce gen de film rulează în această vară în curtea „Bătrânei Doamne” ar trebui să mă gândesc bine și să optez pentru o alăturare inedită chiar și pentru Casa de Producție Holywoodiană. Păi s-ar juca un fel de dramă (cu accente tragice) comică, cu răsturnări de situație, pigmentată cu adrenalină și o grămadă de actori. Unii dintre ei stau în umbră și ar putea apărea doar în scena finală pentru a mări suspansul, dar și pentru aprecierile audienței.
Am ajuns la faza în care îi vedem pe Giovanni Catanzariti, Adrian Marțian, Alexandru Meszar și Suporter Club UTA că își dau replici, fac oferte, vin cu contraoferte, dau avertismente, ba chiar au și planuri ce nu prea stau în picioare nici într-un caz și nici în celălalt. Cert este că gruparea lăsată moștenire de baronul Neuman a devenit platoul de filmare ideal pentru personaje mânate de interese mai mult sau mai puțin ascunse sau, în cazul lui Marțian, de un soi de ambiție compulsivă cu accente comice.
Dar să-i lăsăm puțin în pace pe șefii de carton din Calea Aurel Vlaicu pe care i-am cam întors pe toate fețele, iar firul poveștii îi cam duce spre un final tragic. Indiferent că acest final va fi în acest weekend sau mai încolo, cel mult în iarnă sau vara următoare. Să ne ocupăm puțin de personajul Atletico. Un fel de Brad Pitt cu „lipici” la regizorul de la kilometrul 0, pe care e imposibil să nu-l îndrăgești în decorul sumbru din zilele noastre.
Toată lumea știe despre acest personaj că e frumos, serios, se exprimă și gândește bine. Fotbalistic vorbind. A dovedit că știe să joace, „filmele” s-au vândut și încă se mai vând bine, însă ceva ne spune că rețeta succesului nu e bazată sută la sută pe talent actoricesc. Când a simțit că scenariul este prost sau a fost scris când nu toate stelele erau aliniate, a stat deoparte. Ba chiar a luat loc în public, și-a plătit cuminte biletu
