Imaginea găinii care se bucură de viaţă, cotcodăcind şi ciugulind fericită fire de iarbă şi cozi zemoase de râmă, nu mai este de actualitate. Azi, găinile sunt crescute în combinate cu lumină artificială şi grad sufocant de înghesuire. E o cursă contracronometru pentru a le creşte greutatea. Repede, cât mai repede, către rotisor. Lumina electrică nu li se stinge niciodată, pentru ca bietele înaripate să aibă iluzia că e mereu zi şi să bage în ele crăpelniţă în neştire. Sunt moarte de somn şi habar nu au să cotcodăcească.

Hrana care li se distribuie nu mai conţine nimic sănătos. Suprasaturată în hormoni, singurul ei scop e să le îndoape cât mai eficient, pentru a fi scoase la cuţit şi apoi la vânzare. Noi mergem la magazin, îi zicem vânzătoarei „săru’ mâna, doamnă” şi cumpărăm, fără să mai gândim. Hrana păsărilor, hormoni şi iarăşi hormoni, devine apoi prin transfer hrana noastră. Foarte mulţi bolnavi din societatea de azi îşi datorează obezitatea şi alte nenorociri bietelor zburătoare nevinovate, care nici măcar nu mai au habar să meargă pe picioare, darămite să zboare. Vedeţi ce copii urâţi ne împresoară? Vor fi şi mai mulţi. De adulţi nici nu mai vorbim.

Nici păstrăvii nu sunt mai fericiţi decât găinile. Aceşti atleţi iuţi ai apelor, creaţi pentru a scurtcircuita râurile repezi de munte, au fost strămutaţi din mediul lor natural pentru a fi crescuţi artificial. Îndopaţi cu haleală plină cu hormoni de creştere, aglomeraţi în nişte bazine unde stau înghesuiţi ca sardelele, păstrăvii aceştia veseli au ajuns nişte vietăţi depresive, care îşi cară pumni în cap, abia aşteptând să le sune ceasul. Şi ceasul le sună repede, staţi liniştiţi, fiindcă eşafodul lor e tigaia noastră. Peştele e prin definiţie un aliment sănătos. Păstrăvii de crescătorie nu mai au însă nimic sănătos în ei.

Am mers săptămâna trecută spre Rarău cu maşina şi am oprit la o păstrăv