Între 11 şi 14 iulie 2013, s-a desfăşurat cea de a XVII-a ediţie Gărâna Jazz Festival. Ca în fiecare an, a fost un regal de muzică adevărată care a strîns laolaltă o mare parte din comunitatea iubitorilor acestui gen şi care a cîştigat noi fani. Aşa cum ne-am obişnuit din anii precedenţi, nu au lipsit nici surprizele plăcute. Trebuie să-l informăm pe cititor că, în paralel cu jazzul, în perioada festivalului au loc şi alte manifestări culturale: lansări de carte, de reviste şi albume muzicale, expoziţii, concerte de chitară clasică, muzică de cameră sau chiar folk, o parte dintre aceste evenimente organizate într-un sat din apropiere, Brebu Nou. De-a lungul timpului, jazzul din România a fost reprezentat de cîteva festivaluri importante, dintre care cel de la Sibiu deţine supremaţia absolută, acest fapt nefiind discutabil din nici un punct de vedere, cu menţiunea că, în ultimul deceniu şi jumătate, lucrurile s-au schimbat, din păcate, în mod fundamental. Bucureştiul, Clujul, Braşovul, Costineştiul, Galaţiul şi Iaşiul sînt alte cîteva puncte importante pe o posibilă hartă jazzistică a ţării. Gărâna a preluat, dacă nu ştafeta, căci nu este vorba despre nici un concurs, cel puţin stindardul jazzului de la noi. Prin latura internaţională şi coerenţa organizatorică, artistic şi antropologic vorbind, acest festival este unic în întreg peisajul mioritic.

Dacă din perspectiva publicului putem spune că la Sibiu Estul întîlnea Estul, deoarece majoritatea spectatorilor şi a protagoniştilor, de altfel, de marcă, veneau din lagărul comunist, dacă Braşovul era al turiştilor ascultători de jazz, Clujul şi Costineştiul al studenţilor, mulţi dintre aceştia blatişti (printre care şi semnatarul) iar Iaşiul şi Galaţiul al unor elite intelectuale minoritare, Gărâna este un festival fără frontiere, la propriu şi la figurat. Graţie organizatorilor, aici vin anual artiş