- E bine să ne amestecăm, ca rude sau prieteni, într-o relaţie de cuplu pe cale să eşueze? Da, răspund psihologii. Dar trebuie să ştim cum s-o facem -
- De ce rămân împreună doi oameni, care, de fapt, ar face mai bine să se despartă?
- Există numeroase motive, pe care noi nu le putem vedea din exterior. Suferinţa celor doi n-a atins încă pragul maxim, chiar dacă nouă aşa ni se pare. Avantajul de a rămâne împreună este mai mare decât acela de a se separa. Sau îşi doresc să trăiască altfel decât părinţii lor, care, eventual, au divorţat. Şi invers: rămân alături, în pofida unor probleme imense, deoarece asta le-a fost dat să vadă în copilărie, în propria familie, iar ei urmează acest exemplu. Modelele de comportament preluate de la părinţi şi repetate inconştient ne împiedică, adesea, să pornim pe o cale nouă. Se adaugă, fără îndoială, şi temerile. Cum vor suporta copiii separarea părinţilor? Voi rezista eu, oare, să trăiesc singur(ă)? Şi o atitudine pe care o întâlnesc frecvent la femeile şi bărbaţii trecuţi de 35 de ani: şi unii, şi alţii se tem că nu vor mai găsi pe nimeni alături de care să poată fi fericiţi. Aproape toţi oamenii din ziua de azi visează să trăiască după modelul romantic: o iubire ca în poveşti, unică, şi, pentru că au eşuat în aşteptările lor, le vine greu să-şi imagineze că viaţa le va mai oferi ceva asemănător. Au nevoie de timp ca să înţeleagă că despărţirea poate însemna şi eliberare.
- Există şi cupluri separate în fapt, care totuşi continuă să trăiască împreună, fie pentru a salva aparenţele, fie - în cazul femeilor, mai ales - pentru a nu trebui să renunţe la beneficiile materiale. Poate funcţiona o astfel de convieţuire?
- Dusă pe termen lung, aceasta este o viaţă nesănătoasă, care sporeşte riscul de apariţie a depresiei sau a unor afecţiuni psihosomatice. Deoarece nu este o formă
