Am mai pus o săptămână pe răboj. Te uiţi şi ce să vezi? Nesimţire peste tot. Eu numesc nesimţire acea abilitate extraordinară a unei persoane, nu pot să spun om, pentru că oamenii nu se ridică la acest nivel, de a trece peste starea de normalitate şi de a acţiona prin prisma propriilor interese fără să îi pese de ceea ce spun sau gândesc alţii, chiar şi când sunt convinşi că ceea ce fac poate face rău unei alte persoane sau altor persoane.

Ca să îţi poţi permite să fii nesimţit trebuie să ai în spate ceva sau pe cineva care să justifice, să anuleze, să acopere sau să şteargă consecinţele gestului nesimţit. Pentru aşa ceva cetăţeanul are nevoie de bani, o poziţie sus-pusă, o persoană sus-pusă, un obraz mai gros decât pielea de hipopotam (are pielea de 5 cm grosime), pentru că porcul e mic copil la capitolul şorici pe lângă aceste specimene sau pur şi simplu să fie dotat de la natură, să nu spun Dumnezeu pentru astfel de activităţi.

Aruncând o privire asupra evenimentelor săptămânii, pot afirma cu mâna pe inimă că le uneşte o cratimă numită nesimţirea.

Domnul prim ministru este de acord cu înregistrarea datelor celor care cumpără cartele pre-pay. De fapt e impropriu spus este de acord, ar trebui să se spună, a cerut domnului Ghiţă să iniţieze legea. Aşa se impun legile tâmpite, prin unelte identice cu cei care le propun. Dar nesimţirea cea mai mare constă în faptul că acelaşi Ponta anunţă cu candoare că “i se pare că iniţiativa a fost déjà aprobată în CSAT încă din vara trecută” şi ia ca argument atentatul din Bulgaria. Cu alte cuvinte, în şedinţele secrete ale conducătorilor noştri iubiţi se hotăreşte ca noi să fim urmăriţi de câte ori vrea hipopotamul, şi nici măcat nu ştim ce animal e pe urmele noastre. Mâine o să se decidă în CSAT să se desfiinţeze toaletele sau să se facă pereţi de sticlă la băi şi WC-uri, pentru că nu ş