Anul acesta, personajul blond cu eşarfă aurie fluturînd în vînt, care printr-un tur de magie reuşea să împartă cu graţie stele zîmbitoare, ar fi împlinit 70 de ani dacă părintele său literar nu ar fi hotărît să-l facă să dispară sub lumina tristă a unui astru ce veghează de atunci peste o bucată de deşert. Iubitorii prozei lui Antoine de Saint-Exupéry ştiu că este vorba despre celebra carte Le Petit Prince, publicată pentru prima dată în 1943, la New York, în versiunile franceză şi engleză. În chip de omagiu, Editura Gallimard publică, sub titlul La belle histoire du Petit Prince, o ediţie aniversară conţinînd textul francez original şi un dosar inedit, bogat ilustrat cu fotografii şi desene autografe ale autorului, precum şi cu articole şi analize legate de geneza, semnificaţia şi moştenirea lăsată de această carte care deţine, printre altele, recordul celei mai traduse lucrări literare franceze în lume. Acest volum excepţional va apărea peste cîteva luni şi în limba română, la Editura RAO, în traducerea Ilenei Cantuniari.
Printre cei care au contribuit la realizarea dosarului critic îl amintim aici pe scriitorul şi regizorul Virgil Tănase, care semnează un text intitulat „Les thèmes du Petit Prince“, reflectînd asupra interferenţei dintre lumea copilăriei şi aceea a maturilor, dintre timp şi atemporalitate, dintre spaţiul măsurabil şi cel fără dimensiuni, dintre sensul vizibil şi cel ascuns al lucrurilor şi al lumii. Preocuparea constantă a lui Virgil Tănase pentru opera lui Saint-Exupéry se manifestase deja prin adaptarea pentru teatru, în anul 2006, a Micului Prinţ, piesă jucată la Paris, dar şi la Moscova, Geneva, Dubai şi Casablanca. În acelaşi an, Virgil Tănase contribuie cu un studiu intitulat „Le Petit Prince au théâtre“, publicat în volumul Il était une fois le Petit Prince (Folio, Gallimard). Virgil Tănase este cunoscut şi pentru
