Imediat după căderea comunismului, mai multe trusturi de presă occidentale, provenind practic toate din zona germanofonă, din Germania, Austria și Elveția, s-au mișcat foarte rapid, cumpărând sau investind în publicații est-europene.
Trusturi precum Springer și WAZ din Germania, sau Ringier din Elveția, au investit masiv în presa țărilor foste comuniste, în unele din ele cumpărând și ocupând practic întreg peisajul mediatic.
In general, imperiile mediatice respective s-au extins în bună înțelegere între ele și, mai recent, au început să se retragă discret odată cu moartea anunțată a presei scrise.
Pentru a da un exemplu emblematic, expansiunea provincialului cotidian german WAZ („Westdeutsche Allgemeine Zeitung”) în Europa de est a fost - chiar dacă temporar - o uluitoare poveste de succes.
Trustul WAZ, o afacere de familie, a reușit într-un timp record să se extindă achiziționând publicații nu doar în Germania și Austria, dar practic în toate țările de est și din Balcani foste comuniste.
Astfel, vreme de mai mulți ani WAZ a posedat cotidianul bucureștean „România Liberă”, cel mai important ziar din Serbia : „Politika”, precum si câteva din cele mai mari și influente publicații din Croația, Ungaria, Bulgaria, Macedonia și Kosovo.
Ceea ce s-a întâmplat, însă, cu majoritatea acestor mini-imperii mediatice, a fost că ele nu au anticipat nici criza și nici prăbușirea presei tradiționale.
La asta s-a adăugat o neînțelegere a funcționării societăților est-europene. În general, trusturile de media occidentale care s-au instalat în fostul spațiu comunist nu s-au amestecat în politica editorială a publicațiilor cumpărate.
Pe scurt, puțin conta dacă publicația respectivă era de dreapta sau de stânga, din moment ce era citită, vândută și aducea publicitate. Că
