Aducerea în ţară a sirianului Omar Hayssam, condamnat la 20 de ani de detenţie, într-un dosar de terorism, scoate în evidenţă sincope de comunicare între preşedinte şi premier. Nu ar fi prima dată. Însă, apărute după încheierea acordului de coabitare, se naşte întrebarea dacă neconcordanţele acestea comunicaţionale sunt efectul unui puseu de orgoliu din partea primului-ministru sau sunt efectul unei acţiuni controlate din partea preşedintelui?
Oricum, episodul indică faptul că şeful statului ştie mai multe decât spune, limitându-se la un foarte matinal şi sumar comunicat de presă, în timp ce premierul, în încercarea de a minimaliza rolul preşedintelui în această operaţiune şi de a ieşi din ceea ce se anunţa a fi o eclipsă mediatică, spune mai multe decât ştie.
Pe de o parte, dl Ponta susţinea că era la curent cu această operaţiune de câteva luni. Pe de altă parte, declara că între România şi Siria nu există încheiat un tratat de extrădare, deşi un astfel de act e parafat din iunie anul trecut. A revenit ulterior asupra declaraţiei, informat de gafă nu de către subordonaţii din Guvern, ci de către un ziarist. În primul rând, dacă dl Ponta cunoştea mersul operaţiunii de aducere în ţară a lui Omar Hayssam, nu i-ar fi fost străin acest “detaliu”. În al doilea rând, nu e normal să-l fi aflat de la un jurnalist şi nu de la subordonaţii săi: de exemplu, ministrul Justiţiei ori ministrul Afacerilor Externe, Titus Corlăţean – care fusese şef al Comisiei de Politică Externă din Senat în perioada în care acest document a fost ferecat în Parlament. Ca o paranteză, Tratatul de extradăre între România şi Republica Arabă Siriană a fost parafat încă din noiembrie 2010, în timpul unei vizite la Bucureşti a preşedintelui sirian Bashar al-Assad. În februarie 2011, Traian Băsescu semna decretul pentru supunerea spre ratificare Parlamentului a acestui document. Până la
