adevarul.ro demontează mitul unicului premiu Nobel pentru Pace câştigat de România şi ascuns de Nicolae Ceauşescu. Ioan Moraru, presupusul laureat, a fost glorificat de legendele construite în presa postdecembristă. Ce s-a întâmplat, de fapt? A luat România premiul Nobel?

Profesorul Ioan Moraru (1927-1989) este singurul român care a câştigat, în 1985, un premiu Nobel pentru ţara sa, premiu ascuns de Nicolae Ceauşescu din cauza bolnăviciosului său delir de grandoare: dictatorul ar fi fost un neobosit aspirant la recunoaşterea mondială. Poate ca urmare a tristeţii egocentrice că România n-are un premiant Nobel pe care să nu-l împartă cu alte state, poate ca urmare a căutării avide de modele, evenimentul din 1985 trece astăzi ca adevăr de necontestat. Cât e mistificare şi cât e realitate în această victorie pe care şi-o revendică românii?

Mai întâi, datele: în România, Ioan Moraru era un reputat medic, a fost director al Institutului Medico-Legal „Mina Minovici“ şi director al Institutului „Victor Babeş“ din Bucureşti, vicepreşedinte al Academiei de Ştiinţe Medicale şi ministru adjunct la Sănătate . Peste hotare, a fost reprezentantul României la Organizaţia Mondială a Sănătăţii ca membru şi vicepreşedinte al comitetului executiv. A fost şi membru al organizaţiei „International Physicians for the prevention of Nuclear War“ (n.r. – Medicii lumii pentru prevenirea războiului nuclear), căreia Comitetul Norvegian i-a acordat, în 1985, premiul Nobel pentru Pace.

Practic, „Medicii lumii“, conduşi de către un cercetător rus – Evgeny Chazov – şi unul american – Bernard Lown – studiau repercusiunile unei deflagraţii nucleare, în contextul Războiului Rece. Acordarea premiului a fost însă puternic contestată la nivel internaţional chiar în preajma ceremoniei.

Ioan Moraru, în laborator

„Doctorul Chazov, medicul de casă al liderilor