Andreea Paul Vass s-a luat la tranta in numele feminismului cu gramatica si a cerut Academiei Romane sa recunoasca oficial in limba romana formele de feminin pentru functiile publice.
Adica sa nu mai avem d-na ministru, ci d-na ministra, nu d-na senator, ci d-na senatoare si asa mai departe. Adica o barbarie fonetica.
Ca sa fiu sincera, as vrea sa am doamne ministru cat mai bune, in loc de doamne ministre a caror victorie suprema e forma de feminin.
Dar dincolo de asta, demersul d-nei Paul Vass nu este o noutate. Batalii de acest tip au dat feministele din mai toate tarile, batalii care nu le-au facut nici mai puternice, nici mai valoroase, ci doar mai obosite si au antrenat un val de misoginism pe masura.
E drept ca in politica romaneasca sunt putine femei, desi femeile sunt majoritare in populatia Romaniei. Dar explicatia acestui fenomen nu tine de formele de masculin si feminin, ci in principal de mentalitatea femeilor.
Noi cautam mereu discriminarea la capatul drumului, dar ignoram inceputul lui. Femeia nu e discriminata pentru ca un angajator sau un lider politic ii pune piedica din motive de gen. Eu una in 20 de ani de meserie nu am simitit niciodata o astfel de discriminare pe acest motiv si nu am simtit nicio nevoie ca functia mea sa fie "feminizata". Si nici nu am vazut in jurul meu asemenea cazuri.
Discriminarea autentica incepe in familie, acolo unde fata este educata in spirit misogin si ii este trasat viitorul pe o traiectorie inferioara barbatului. Fetele sunt invatate de chiar mamele lor ca e treaba lor exclusiva sa gateasca, sa se ocupe de casa, de copii, sa faca aprovizionarea si sa spele vasele. Ca principala lor cariera e cea domestica si principala menire sa nasca. Este ceea ce le spunea recent si presedintele Romaniei femeilor.
Uneori educatia aceasta merge chiar
