• A fost plin de viata • Aici se puneau la cale marile afaceri • Clientii beneficiau de servicii complete • Discretia era cuvantul de ordine • Acum a ajuns in paragina
Isi traieste batranetile in liniste. Se ascunde pe dupa Mitropolie. A imbracat haine cernite de trecerea timpului. A fost martora a secole de istorie. A fost acolo cu mult inaintea strabunicilor nostri. A fost atractia iesenilor. A fost. Acum doar franturi de mozaic mai aduc aminte de faptul ca baia turceasca reprezinta un adevarat manual de istorie. Multi ieseni o considera o cladire oarecare, ce ar putea fi inlocuita de o constructie moderna. Primaria nu are fondurile necesare reabilitarii. Singura sansa sunt banii europenilor. Si fondurile trebuie sa fie pe masura vechimii, adica multe.
Domnitorul Vasile Lupu a daruit-o Iasului
Pentru omul zilelor noastre, baia este un spatiu al intimitatii prin excelenta. Ne-ar fi greu sa ne imaginam cum am putea trai in absenta ei. Boierii de odinioara, insa, traiau foarte bine si fara bai. Ba chiar si domnitorii. Pana in vremea lui Vasile Lupu, palatul domnesc din Iasi nu a avut o sala de baie sau, daca va fi avut, trebuie sa fi fost o instalatie destul de primitiva. Domnitorul a fost cel care a amenajat la curte doua bai, una cu placi de faianta si o alta, foarte ingrijita pentru folosinta lui si a doamnei sale, cu marmura din belsug. Apa se aducea cu harabalele. Despre aceasta constructie, Evlia Celebi a declarat ca: "In toata Europa nu exista o baie atat de stralucitoare ca aceasta. Cand sultanul Murad han a auzit de splendoarea sa, a zis: «Nu cumva acest afurisit va pretinde, cu timpul, sa devina crai?»". Domnitorul s-a gandit sa ofere si altora posibilitatea de a se spala si de a beneficia de un colt care sa le apartina in exclusivitate, chiar daca pentru scurta vreme. Asa a fost construita, in 1639, baia, dupa modelul celor
