Este cu totul neobişnuit şi aproape imposibil de găsit un exemplu în care un secretar din cabinetul prezidenţial (echivalentul miniştrilor din sistemul european) să fi fost numit în funcţie după ce asupra sa au planat suspiciuni asupra moralităţii sau legalităţii faptelor sale!

Am scris acum două luni despre demisia de onoare a lui Steven Miller, comisar în exerciţiu al Internal Revenue Service (agenţie federală care colectează taxele în State) după ce o comisie de audit intern a descoperit că angajaţi ai IRS ar fi demarat în 2012 investigaţii cu ţintă politică asupra unor organizaţii ce ar fi sprijinit financiar conservatorii republicani. Nu a fost nimic ilegal în desfăşurarea acestor investigaţii prin care angajaţii IRS au vrut să se asigure de veridicitatea informaţiile privind plata taxelor federale. Mai mult, aceste fapte nu se petrecuseră în mandatul lui Miller. Însă demisia sa a fost considerată necesară pentru ca instituţia să îşi restaureze încrederea publică! Desigur aceste lucruri par demne de science-fiction pentru noi, cei din ţara lui Fenechiu, unde un dosar penal nu e relevant pentru a preveni numire de ministru ori pentru demisia din Parlament. Neavând nevoie de lecţii şi obrăznicii din afară privind funcţionarea autorităţilor, cum declara Ponta la începutul anului, aleşii noştri îşi demonstrează potenţialul maxim de desconsiderare a burkinafasienilor care i-au votat. Iar într-un astfel de peisaj moral, condamnatul Fenechiu apreciază, evident, atitudinea protectivă a lui Ponta în ceea ce-l priveşte, drept una “foarte corectă”, cum a declarant recent într-un interviu acordat Antenei 3 şi preluat apoi de Jurnalul Naţional. Similar, atitudinea celor de la USL a fost de-a dreptul “măgulitoare”.

În ţările normale, acest comportament măgulitor faţă de un acuzat de fapte penale e taxat extrem de dur în alegeri. La fel ar fi taxate şi declaraţi