Ada Solomon îşi aminteşte cât de rare erau notele mari acum 25 de ani şi că până şi liceele mari te făceau „prelucrător prin aşchiere“, aşa cum scrie pe diploma ei de Bacalaureat.

Când râde, râde toată camera cu ea. Este o fiinţă solară şi elegantă, căreia îi face plăcere conversaţia şi care nu se fereşte de întrebări. Mărturiseşte că se poate abţine să-şi cumpere o rochie, dar nu să cumpere cărţi. Citeşte „Dilema Veche“, în continuare, pe hârtie, restul presei – pe internet. În liceu a vrut să fie actriţă, prin facultate a devenit inginer, iar azi e producătorul de film cu cel mai mai mare succes de la noi, numele ei având legătură cu mai toate producţiile premiate care au devenit „noul val“. Ultimul succes al Adei Solomon: „Poziţia copilului“, laureat cu Ursul de Aur astă-iarnă.

„Weekend Adevărul“: Sunteţi născută pe 3 iunie 1968... Unde?

Ada Solomon: La Bucureşti (râde), iar formula clasică pentru locul în care m-am născut eu este „la Budapesta“. Restaurantul Budapesta era la baza blocului în care m-am născut şi toată lumea spunea despre intersecţia asta dintre bulevardul Dimitrie Cantemir şi bulevardul Mărăşeşti că e „la Budapesta“. Şi încă i se spune aşa, deşi restaurantul Budapesta nu mai e de mai bine de 20 de ani.

Cum a fost copilăria în zona aceea, de centru şi de cartier de Bucureşti, în acelaşi timp? Mulţi copii?

Mulţi copii, sigur că da, erau şi sunt acolo şi blocuri, şi case, iar amestecul era foarte interesant. Ţin minte că mă jucam în spatele blocului meu, unde era un părculeţ în care veneau şi copii din blocul turn şi din blocurile 9 şi 10, din apropiere, dar şi prietenii noştri din Poteraşi-Mărăşeşti, care stăteau la casă. Am crescut, deci, într-un mediu destul de amestecat şi foarte colorat... Găseai acolo şi familii de tradiţie din Bucureşti, care încă stăteau în casa părinţilor, bunicilor, cu mica lor curte...