Fernando Gonzalez nu a fost neapărat un jucător mare, dar a fost, cu siguranţă, un jucător foarte, foarte bun şi, în mod cert, unul pe care nu-l uiţi prea uşor.
Un personaj colorat şi cât se poate de viu, Gonzo va rămâne faimos prin forţa incredibilă a forehandului lui, comparabil ca efect cu un trăsnet. N-a fost însă doar posesorul unei lovituri puternice. Chilianul este finalist la Australian Open 2007, semifinalist la Roland Garros 2009 şi câştigător a trei medalii olimpice, câte una de fiecare culoare (gold la dublu şi bronz la simplu la Atena 2004 şi argint la Beijing 2008), medalii care i-au mai şters din sentimentul de neîmplinire pe care trebuie că l-a avut în turneele de Mare Şlem.
Rămâne, totuşi, unul dintre puţinii jucători care au reuşit sferturi de finală la toate cele 4 Grand Slam-uri, cu două prezenţe la Turneul Campionilor şi cu amintirea unei finale în Australia pierdută la cel mai bun jucător al momentului respectiv, Roger Federer, după un traseu în care i-a eliminat pe Hewitt sau Nadal. ”El Bombardero de la Reina”, cum era poreclit Fernando, mai are în cont 11 titluri ATP şi un loc 5 drept cea mai înaltă clasare din carieră.
În continuarea articolului, o sesiune de secvenţe video de calitate, care merită cu prisosinţă câteva minute din timpul vostru. Fie o să râdeţi, fie o să rămâneţi uimiţi de forţa incredibilă a loviturilor lui Fernando Gonzalez, a cărui altă poreclă a fost “Mano de Piedra” (Mână de Piatră).
Fernando Gonzalez nu a fost neapărat un jucător mare, dar a fost, cu siguranţă, un jucător foarte, foarte bun şi, în mod cert, unul pe care nu-l uiţi prea uşor.
Un personaj colorat şi cât se poate de viu, Gonzo va rămâne faimos prin forţa incredibilă a forehandului lui, comparabil ca efect cu un trăsnet. N-a fost însă doar posesorul unei lovituri puternice. Chilianul este finalist la Australian Open 2007,
