Să pictezi pe pereţi poate fi uşor, cu o carioca în zece secunde, sau greu - cu spray-uri, mai multe zile, cu un ochi pe patrulele de poliţie. ziuadecj.ro a vorbit cu doi astfel de artişti şi arată de ce oraşul e invadat de mâzgăleli, în vreme ce adevăratele capodopere sunt ascunse prin ruinele zonei industriale.
Paul Cotoc are în spate ani de zile de pregătire teoretică, dar şi practică, în arte plastice: le-a învăţat în gimnaziu şi liceu, iar apoi la facultatea de grafică a Universităţii de Arte şi Design (UAD). La fel, Andrei Clompoş: a absolvit liceul de arte plastice în Bistriţa, apoi facultatea şi masterul la UAD.
"Primul graff l-am făcut prin 1994 în Bistriţa", spune Cotoc. "Am încercat toate formele de artă estetică posibile. Graff-urile sunt underground şi ilegale, şi mult mai la vedere decât orice lucrarea de "artă", pot spune multe publicului. Au şi un public mult mai variat decât o lucrare într-un muzeu sau o galerie de artă".
Pe Paul Cotoc l-au împins spre arta stradală pereţii goi. "Arătau mai bine cu un desen pe ei, şi încă mă atrag. Vizual, un oraş poate fi ajutat cu street art foarte mult, să nu mai arate atât de gri şi de monoton", explică el.
Cei care pregătesc candidatura clujului pentru viitoarea capitală culturală europeană spun că arta de aici, dar şi potenţialul oraşului, se apropie de specificul Berlinului. Cotoc râde: "Am stat în Berlin o lună. Nu are nicio treabă street art-ul din Cluj cu cel de acolo. Clujul e la început cu street art-ul adevărat, la început cu grafferi buni care nu scriu doar numele lor, un crew sau un tag. În Berlin se face chestia asta de multă vreme şi la alt nivel. Până o să fie în Cluj măcar atâtea graff-uri sau street art cât au fost doar pe zdul Berlinului, fără să luăm în considerare restul oraşului, mai este".
Una dintre lucrările reprezentative Cotoc este un "piec
