Credincioşii ortodocşi şi greco-catolici îl prăznuiesc sâmbătă pe Sfântul Mare Prooroc Ilie Tesviteanul.
Apărător înflăcărat al credinţei în Dumnezeul revelat profeţilor Vechiului Testament, Sfântul Ilie Tesviteanul era fiul lui Sovac, unul dintre profeţii Legii Vechi, care locuia în cetatea Tesve, dincolo de Iordan. De la numele acestei localităţi se trage şi numele proorocului.
El a trăit pe vremea lui Ahab, regele evreilor, care a domnit în ţinutul Samariei din Israel, timp de 22 de ani. Acest rege s-a căsătorit cu Isabela, o prinţesă feniciană din Sidon, care se închina zeului Baal. Ahab, preţuind frumuseţea femeii mai mult decât credinţa în Dumnezeul unic al iudeilor, şi-a obligat poporul să se închine zeului Baal, încurajând în acest fel idolatria, înălţând totodată şi un jertfelnic. Toate aceste fapte au atras mânia divină. Dumnezeu îi încredinţează lui Ilie misiunea de a-l mustra pe rege pentru faptele necugetate săvârşite şi de a întoarce poporul la credinţa monoteistă.
Mustrându-l pe Ahab, Ilie îi spune: "Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel, înaintea căruia slujesc eu; în aceşti ani nu va fi nici rouă, nici ploaie, numai când voi zice eu".
După o rugăciune adresată lui Dumnezeu, Sfântul Ilie s-a retras pe malul râului Cherit. În urma lui, seceta şi foametea au cuprins toată ţara.
După trei ani şi jumătate, dovedindu-se prin aceste minuni că numai credinţa în Dumnezeul unic este cea adevărată, poporul iudeu şi-a recunoscut greşeala de a se fi închinat zeului Baal, strigând: "Dumnezeul lui Ilie este Dumnezeul cel adevărat!". Rugându-se atunci Ilie, o ploaie a răcorit pământul şi foametea a încetat.
Proorocului Ilie nu i-a fost dată moartea, el a fost ridicat la cer într-un car de foc.
Sfânta Scriptură spune că Sfântul Ilie se va întoarce iarăşi pe pământ la sfârşitul veacurilor, înaintea celei