Unde se poate desfăşura în toată amploarea poezia – dacă nu la munte, în aerul răcoros şi în umbra frumuseţii sălbatice? Cea de-a doua zi a Festivalului de poezie şi muzică de cameră a adus la Tăşuleasa oaspeţi de seamă. Actorul Marcel Iureş a venit să asiste la discuţia cu prozatorul Attila Bartis şi cu ceilalţi scriitori invitaţi în festival.

A doua zi a Festivalului de Poezie şi Muzică de cameră a debutat ieri cu un tur prin impresionanta Pădure Pedagogică, de la Tăşuleasa şi un concert susţinut de Vasile Soporan şi Taraful din Frata. De la ora 20.00, pe scena de lemn a urcat prozatorul Attila Bartis, interpretul Gabi Eftimie şi moderatorul festivalului, Radu Vancu iar dialogul între scriitori şi invitatul maghiar a pus pe tapet probleme spinoase – de la implicaţia scriitorilor în politică sau invazia politicului în proză, până la autobiografia care se infiltrează în ficţiune sau ficţiunea construită pe detalii autobiografice filtrate şi reinterpretate de autor. "Nu cred că există ficţiune. Nu pot să vorbesc şi în numele altor scriitori, dar eu nu pot să scriu nimic fără să fi trăit ceea ce scriu" a explicat la un moment dat Attila Bartis.

Prozatorul a povestit despre tatăl său, scriitor şi jurnalist care şi-a petrecut 7 ani între zidurile închisorii de la Gherla, despre represaliile suferite de familia sa din partea regimului comunist – fapt care a contribuit şi la plecarea definitivă din ţară în 1984, pe când Attila Bartis nu avea decât 16 ani, despre felul în care a reuşit sau nu să se adapteze în Budapesta sau despre dualitatea particulară şi „naveta” pe care o practică destul de dificil între universul românesc şi cel maghiar.

Tot ieri seară au fost lansate şi volumele „Liber de causis” (semnat de Florin Partene) Ore la Mogoşoaia / Horas de Mogoşoaia (semnat de Enrique Nogueras, ediţie bilingvă) şi Bonobo sau cucerirea spaţiului, a lui Ştefa