În 20 iulie 1927, la Sinaia, se stingea, după o grea suferință, Regele Ferdinand I al României, cel intrat în neuitare sub numele de Întregitorul.

Fiu al Principelui Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen (fratele mai mic al Regelui Carol I) și al Infantei Antonia a Portugaliei, Ferdinand a făcut — urmând tradiția familiei — studii militare, fiind desemnat ca succesor la tron al unchiului său Carol I.

Din căsătoria sa, încheiată în 10 ianuarie 1893, cu Principesa Maria de Edinburg au rezultat șase copii (din care cinci au atins vârsta adultă), primul născut urmând să fie, din 8 iunie 1930, Regele Carol al II-lea, în timp ce fiul acestuia a devenit — îndată după decesul bunicului, monarh la numai cinci ani, sub tutela Patriarhului Miron Cristea, a Principelui Nicolae (unchiul micului monarh) și a magistratului Gheorghe Buzdugan (președintele Curții de Casație), iar educația fiindu-i supravegheată atent de înțeleapta bunică, Regina Maria, și de mama sa, duioasa principesă Elena, devenită Regina-mamă.

Dintre importantele merite ale Regelui Ferdinand I enumerăm intrarea României în Marele Război, de partea Antantei (sfatul hotărîtor fiind acela al Reginei Maria) și repurtarea unor decisive victorii militare ce au culminat cu defilarea pe sub Arcul de Triumf bucureștean în 1922, în fruntea oștirii române biruitoare, crearea României reîntregite (cu contribuția nemijlocită a augustei sale soții, a unor mari intelectuali, artiști, politicieni, diplomați) și încoronarea la Alba Iulia în 15 octombrie 1922, ratificarea unei Constituții înalt democratice în 1923, Reforma agrară. Mecenat strălucit precum unchiul și mătușa lui (Regele Carol I și Regina Elisabeta), Regele Ferdinand a ctitorit și Universitatea Politehnica din Timișoara, iar nepotul său, Mihai I, le-a călcat pe urme cu un aplomb excepțional.

Anevoie poate fi găsit un exemplu mai potrivit dec