A trecut şi săptămâna comemorării lui Eminescu. S-a reacţionat modest, mai degrabă în surdină, dar barem n-au mai răsunat contestările tâmpe. Geo Bogza s-a înşelat amarnic atunci când a crezut că nimeni nu va zvârli piatra în grădina poetului:”În tinereţea mea, care a fost a unei iconoclastii totale, pe el, nimeni nu l-a tăgăduit. În acea vreme, noi am rostit un rechizitoriu împotriva tuturor, clasici şi contemporani de mare prestigiu, dar pe el nimeni nu l-a tăgăduit. (...) Istoria literară va cunoaşte alte generaţii iconoclaste, eu cred în frumuseţea şi necesitatea generaţiilor iconoclaste, dar pe el nimeni nu-l va tăgădui.” Şi iată că s-a putut! Bine că, în tăcerea eternă de la Bellu, Bogza n-are cum auzi alte trăsnăi contemporane, de tipul... asasinării lui Eminescu, cu complicitatea lui... Titu Maiorescu. Aferim!
*
Un drăcușor (altfel, cum să-i spun?) de vreo 6-7 ani mă acostează în stația de tramvai: „Dă-mi un leu să iau o pâine!” Cum nu părea deloc subnutrit, dimpotrivă, l-am fugărit: Du-te-n treaba ta! Răspunsul m-a lăsat interzis: „Păi, asta-i treaba mea!” Aşa că… i-am dat 2 lei.
*
Deplângeam uniformizarea şi depersonalizarea oraşelor datorită cartierelor-dormitor ivite prin polimerizarea apartamentelor cu toarta înăuntru; acuma, ce-i? Termopane, gresie italiană, acoperişuri stridente şi... MGA în casa ta. În tot sudul Moldovei n-am zărit nici o vilă care să preia câte ceva din vechea arhitectură civilă a locului. Chiar şi-n Ţara de Sus, destui bucovineni îşi durează case care, arhitectonic, s-ar putea cu onor alinia şi la Las Vegas. Puşi în faţa aceloraşi realităţi, oltenii s-au ofuscat: „Ce vrei, dom’le, să construim cule cu sacnasiu?” Sigur, nimeni nu-şi doreşte reşedinţă cu prispă, zămnic şi hogeag, dar parcă prea după ilustrate de pe altă lume se construieşte acum în România... Polonezii au reconstruit Varşovia, în sărăcia de du
