A băut ca nimeni altul. A jucat ca nimeni altul. L-a iubit pe Che Guevara. A scris cărţi, a tras melodii şi a adunat 63 de meciuri la naţionala Braziliei. “Doutor Socrates”
“Mais uma caneca!”, zice tipul bărbos. Şi, pac!, copilandul execută. “Pţţţţ”. Cafea curge. “Încă o ceşcuţă!”. E a patra, printre halbele de bere. Beau fix de patru ore, fără încetare, pe o bordură, la marginea unei terase din Rio de Janeiro. Unu-i fotbalist activ, altu-i antrenor, da-şi poştesc ţigările de la unul la celălalt mai ceva ca pasele. Discută despre Che Guevara, despre Fidel Castro, despre John Lennon.
Joao Saldanha, managerul, îi ţine de urît lui Socrates. Băiatul ăsta a avut gîtul uscat precum şorţul de sudură încă de mic. Tot de la vîrsta aia s-a apucat de şcoală. Şi tot atunci prinse a juca fotbal. Trei într-unu’, precum şamponul. Primise numele ăsta de la ăl bătrîn, care citea “Republica” lui Platon cînd se dusese să-l înscrie. Mereu rîdea: “Voi ziceţi de mine că mi-am botezat copilul Fidel, da’ eu ce nume am primit?”.
Ceva e putred: jucător cu facultate?
La 10 ani mîngîia balonul la Botafogo. La 17, intra la Facultatea de Medicină a Universităţii din Sao Paulo, dar continua să alerge. Spunea că nu poţi deveni jucător profesionist dacă n-ai carte. În 1977 lua licenţa şi marca un gol faimos, cu calcaneul, contra celor de la Santos. Zice-se că atunci cînd un coleg se accidenta, se băga şi el, cu sfaturi, pe lîngă medici.
Santos l-a ochit. Cînd s-a dus la negocieri cu trupa lui Pele, şmecherii de acolo l-au întrebat unde şi-a lăsat impresarii. S-a simţit jignit. “Regilor, adică dacă joc fotbal nu pot cere singur un salariu, o casa şi o maşină? Tre’ să am şi trei ţucălari după mine?”. De supărare, după ce a semnat contractul, a parcat într-o cîrciumă şi a consumat pînă-n zori.
Ce înseamnă Democraţia Corintiană pe iarbă?
Înainte de Mondialul s