„Bălai, năltuţ, subţirel la trup, cu ochi albaştri, foarte blânzi, cu nasul arcat, semnul cel mai caracteristic al liniei şvabe de Hohenzollern, cu expresia feţei aşa fină şi curată că ai crede-o fată mare”. Acesta este portretul pe care i-l făcea tânărului Ferdinand cel care i-a fost dascăl.
Extrem de cult, dar deprins cu rigorile militare, îndrăgostit iremediabil de o superbă poetesă română, acest tânăr cu nas acvilin şi cu urechi mari va pune bazele României moderne şi va deveni cel mai iubit rege al românilor.
După o domnie de 13 ani, a lăsat în urmă o ţară prosperă, cu 17 milioane de locuitori şi cu o suprafaţă de 295.000 de kilometri pătraţi. I se spunea ”Întregitorul” sau ”Fidelul”
Apriga englezoaică Maria
La proclamarea regatului, în 1881, regele Carol I şi soţia sa Elisabeta nu aveau nici un urmaş direct, deci succesiunea s-a făcut din rândurile familiei regale. În urma acesteia, desemnat să ocupe tronul României a fost Ferdinand I de Hohenzollern, fiul cel mare al lui Leopold, fratele lui Carol I. Pentru prima oară, Ferdinand vizitează România în 1884, dar se întoarce acasă, să-şi continue liceul la Dusseldorf, să urmeze cursurile Universităţii din Leipzig şi Şcoala Superioară de Ştiinţe Politice şi Economice din Tubingen. De la profesorul V.D. Păun deprinde limba, literatura, istoria şi geografia României. În paralel, studiază limbile franceză, engleză şi rusă. Se stabileşte la Bucureşti în 1889. Aici se îndrăgosteşte fulgerător de Elena Văcărescu, una dintre domnişoarele de onoare ale reginei Elisabeta. Pentru că statutul casei regale prevedea că prinţul moştenitor nu se putea căsători decât cu o fată de neam străin, Consiliul de miniştri se împotriveşte cu vehemenţă acestei legături. Carol I îl expediază pe Ferdinand la Castelul din Sigmaringen, iar prea frumoasa poetesă Elena este exilată în Franţa. Dar iubirea celor doi v
