S-a întors Hayssam. Duduie palatele şi presa de declaraţii şi scenarii. Parcă într-un film cu agenţi care “extrag ţinta” de pe teritoriul altui stat fără să se ştie şi cu oficiali scrobiţi care “nici nu confirmă, nici nu infirmă”, episodul “Hayssam se dă prins” nu rămâne decât o şaradă până în momentul în care ar începe să vorbească (gura fără el).

Băsescu spune, fără să arate cu degetul pe cineva anume, că “sunt destui care sunt neliniştiţi” de prinderea lui Hayssam. Blaga, mai ţintit, crede că tocmai premierului i-ar fi teamă de revenirea în ţară a condamnatului, pentru ceva de pe vremea când, ciracul lui Năstase fiind, conducea corpul de control al acestuia. Nu am văzut să-i fi tresărit vreun muşchi pe faţă prim-ministrului, mai ales că era o acţiune “de care ştia de mai multe luni”. E adevărat, nu ştia de acordul de extrădare dintre România şi Siria, dar astea sunt detalii.

În logica preşedintelui şi a liderilor Opoziţiei, ar trebui să ne aşteptăm la dezvăluiri care vor exploda în mijlocul taberei USL, mai spre corturile PSD, dar şi în alte părţi. Cam aşa sună şi din partea cealaltă, doar personajele schimbate. Şi Ponta îşi atribuie meritul de a-l fi adus înapoi pe condamnat şi promite adevărul.

Şi totuşi, orice ar putea spune sau face Hayssam, aparatul de decredibilizare lucrează din primul moment în care a păşit din nou pe teritoriul românesc. Un eşafod în toată regula i se ridică, în caz că i-ar trece prin minte să spună ceva prea complicat pentru oameni din actuala putere, din opoziţie sau altă poziţie. De exemplu, deja este “unealta lui Băsescu”, iar acesta din urmă îi transmite prin declaraţii publice ce şi cum să facă, despre cine şi ce să spună.

Păi cum să îl crezi pe unul care e folosit de Băsescu împotriva duşmanilor politici?

Este foarte posibil ca “sursa Hayssam” să se piardă pentru Justiţia Română, iar el să devină unul