Existenţa locurilor de muncă la unităţile miniere considerate viabile din Valea Jiului atârnă de abilitatea administraţiei şi a sindicatelor de a se pune la aceeaşi masă şi de a reduce drastic cheltuielile cu munca vie, aflate în prezent la un procent mult peste cel recomandat pentru a spera la viabilitate economică. Conducerii Complexului Energetic Hunedoara, care a absorbit şi cele patru unităţi miniere considerate viabile din Valea Jiului, i s-a pus în vedere că una dintre condiţiile esenţiale ca activitatea să nu fie blocată total, ori să se nu ajungă în insolvenţă precum în cazul Hidroelectrica, este strângerea curelei până la ultima gaură.
Asigurarea producţiei ar putea fi posibilă doar în condiţiile în care câteva sute de angajaţi de la Mintia, Paroşeni şi unităţile miniere considerate viabile vor ieşi din sistem. Posibilităţi reale de reduceri de personal există însă doar la Mintia şi Paroşeni şi, parţial, la unităţile miniere (preponderent, dar foarte puţin, în rândul personalului TESA). Disponibilizările de personal sunt condiţionate în primul rând de existenţa unui buget în acest sens. Chiar dacă Mintia şi Paroşeni ar reuşi să se reorganizeze în lipsa a aproximativ 300 de persoane din actuala organigramă, efortul financiar pentru ieşirea din sistem este enorm în raport cu prevederile Contractului Colectiv de Muncă actual. Drepturile extrasalariale ale celor de la Mintia şi Paroşeni le depăşesc cu mult pe cele ale personalului de la unităţile miniere.
Situaţia este identică şi la minele viabile, unde efortul financiar ar fi, de asemenea, colosal. Aici însă mai apare şi problema că, dacă reducerea de personal se va face la liber, adică la opţiunea angajaţilor, posibilitatea asigurării producţiei prognozate dispare. Minele considerate viabile ar putea reduce câte ceva din personalul TESA, dar mai nimic din cel direct productiv. La fiecare d