Îşi dorea enorm să zboare chiar în timpul eclipsei totale de soare din 1999, dar suferise un accident care i-a dislocat bazinul, iar medicii l-au internat de urgenţă. În ziua cu pricina, a evadat călare pe un cal, s-a întors în Parâng şi în momentul dispariţiei soarelui, Toma Coconea era în parapantă, în zbor. E printre românii pentru care sintagma “nu se poate” nu există. Anul acesta, “Şoimul Carpaţilor” a încheiat cea mai dură competiţie de anduranţă din lume, X-Alps 2013, pe locul 10 parcurgând 2.456 de kilometri în 12 zile, perioadă în care a alergat câte un maraton şi jumătate zilnic. Temerarul a luptat cu succes cu variaţiile de temperatură, de la -10 grade pe Mont Blanc la 26 în Monte Carlo, acolo unde a fost aşezat punctul de final al întrecerii la care au participat 31 de atleţi din întreaga lume, selectaţi din peste 7.000 de candidaţi. Într-un interviu acordat ziarului PUTEREA la scurt timp după ce a aterizat pe plaja de la Monte Carlo, Toma Coconea vorbeşte cu lejeritate despre o competiţie în care a alergat 780 de kilometri cu parapanta în spate şi a zburat alţi 1.678 în condiţii nu tocmai prielnice.

Alin Huiu: Salut, Tomi! Te aşteptăm de ceva timp. Cum a fost cursa?

Toma Coconea: Una cu probleme tehnice fiindcă orice greşeală a răsturnat clasmentul. S-a adeverit încă o dată că oricare dintre noi, cei care am terminat în Top 10, puteam să ne clasăm pe podium fără probleme. A fost o cursă mai rapidă ca oricând, orice decizie a contat.

După primul punct, la Gaisberg, erai lider, ce s-a întâmplat apoi?

Am schimbat o vale care nu trebuia şi am pierdut puţin timp. Oricum, totul a fost ca la Loto! A fost o zonă în care se zboară bine doar vreo 6-7 zile pe an. Ceilalţi au riscat şi le-a ieşit! Eu am mers pe o rută mai clasică, am vrut să fiu sigur că nu voi avea probleme. În plus, cel care a câştigat, elveţianul Maurer, şi-a activat nigh