Nu stiu cum reusim atat bine de fiecare data sa aruncam in derizoiu chiar si lucrurile importante, autenticele succese, iar cazul aducerii lui Omar Hayssam este o mostra elocventa a acestui talent greu de egalat.
Curiozitatea publicului si a presei erau absolut firesti si numai un naiv nu le putea anticipa. In aceste conditii, cat timp, intelegem, povestea adevarata nu poate fi spusa, pentru ca nu a fost vorba despre o procedura legala, principalii actori ai povestii ar fi trebuit sa se puna de acord asupra unei versiuni comune.
Nu era vorba aici despre imaginea lor sau a coabitarii, era vorba despre imaginea internationala a Romaniei. A fost fara indoiala vorba despre un mare succes al serviciilor secrete romanesti, o extragere din teritoriu strain care le va aduce un plus de prestigiu international pentru ca s-a desfasurat in maxima discretie si cu rezultatul scontat.
Ceea ce ar fi trebuit sa faca autoritatile ar fi fost doar sa nu arunce o pata de amatorism peste profesionalismul unor oameni ale caror identitati nu le vom cunoaste niciodata si care, in mod cert, au riscat enorm, asa cum au riscat cei care au reusit recuperarea jurnalistilor rapiti in 2005.
Ce am vazut in schimb?
Presedintele a comunicat foarte bine pana in finalul declaratiei de presa cand a simtit nevoia sa explice ca a fost vorba despre o operatiune neautorizata pe teritoriul altui stat. De ce a simtit nevoia acestei precizari? Singura explicatie rationala posibila si intr-un fel legitima este o reverenta la adresa serviciilor secrete. Dar ma intreb daca ele au nevoie mai multa de reverente decat sau de discretie.
Premierul s-a dat in stamba cat a putut. In prima zi, parea ca habar nu are ce s-a intamplat, de fapt. A comis si gafa cu tratatul de extradare cu Siria, care intai nu era deloc, apoi era si in final nu era in vigoa
