Bacalaureatul 2013 a excelat prin sporirea măsurilor poliţieneşti. Chiar dacă voi contrazice o opinie încă răspîndită, nu ezit să afirm că introducerea camerelor de supraveghere în sălile de examen în urmă cu doi ani a fost o stupiditate şi că apelul ministerului educaţiei actual la servicii secrete şi procuratură pentru a face ordine consolidează eroarea.
Cele două măsuri nu numai că sunt contraproductive, dar contrazic însuşi scopul educaţiei. Oricît de critici am fi faţă de moralitatea din România - şi nu putem, din păcate, să nu fim - este abuziv să prezumăm oriunde tentaţia furtului. Persoane înstărite şi intelectuali ce dau lecţii fură vârtos, dar suspiciunea faţă de oricine este o eroare cu urmări grave, pe termen scurt şi lung. Este de preferat şi trebuie dezvoltată preocuparea pentru un examen curat, într-un sistem în care se asumă demnitatea persoanelor, elevi, studenţi şi profesori, deopotrivă.
În Rom\nia, un bacalaureat curat a fost realizat, cel mai recent, în 1998, când a debutat preocuparea de a normaliza acest examen şi de a face din el, precum în Franţa sau Germania, examenul efectiv al maturităţii culturale şi temelia profesiei. Atunci s-a trecut la transmiterea prin televiziune a subiectelor, în ziua fiecărei probe, s-au încrucişat examinatorii, s-au selectat cu grijă preşedinţii de comisii care au preluat liceele pe perioada bacalaureatului, a început elaborarea de criterii de evaluare spre a racorda notările, pe fondul unei reforme curriculare pe care instituţiile internaţionale au dat-o ca exemplu. Bacalaureatul era conceput atunci pentru a rămâne un examen fiabil, un adevărat semn al maturităţii pentru toţi cei implicaţi - absolvenţi de liceu, cadre didactice, direcţiuni, inspectorate, minister.
Există în ţara noastră, din păcate, o adevărată pasiune a distrugerii lucrurilor deja făcute, iar bacalaureatul nu a făcut excepţi