Transilvania ascunde unele din cele mai frumoase peisaje din România. Printre ele, lacul Tarnița, un lac de acumulare situat între comunele Râșca, Mărișel și Gilău din județul Cluj, la vest de municipiul Cluj-Napoca.

Cu o lungime de peste 8 kilometri și o adâncime maximă de peste 70 de metri, lacul Tarnița este una dintre cele mai apreciate zone turistice din județul Cluj și chiar din România. Pe lângă rolul turistic, zona ascunde însă un imens potenţial energetic. Lacul este alimentat de apele Văii Someșul Cald, unul din afluenții Someșului Mic. Asemeni unui castel, Barajul Tarnița se ridică printre munți. Este un baraj în arc, construit în anul 1974, cu o înălțime de 97 de metri şi o lungime a coronamentului de 237 de metri.

Are ca principal scop producerea de energie electrică, iar în 2009, la barajul lacului de acumulare Tarnița au fost date în funcțiune două microhidroagregate echipate cu turbine Francis, fiecare având o putere de 800 kW pentru alimentarea cu apă a Clujului.

„Priza de apă brută Tarniţa s-a realizat prin programul ISPA, cofinanţat de Uniunea Europeană, care a început în 2004 şi s-a finalizat în 2010. Raţiunea pentru care Tarniţa a devenit sursa de apă brută de bază a zonei deservite de Compania de Apă Someş a fost faptul că celelate surse de apă brută erau parţial colmatate şi aveam în perspectivă intenţia de a exporta apa şi dincolo de limitele judeţului Cluj, respectiv în Sălaj. Lucrările necesare pentru a duce apă în Sălaj urmează în etapa următoare de investiţii”, a declarat Lucian Croitoru, purtătorul de cuvânt al Companiei de Apă Someş.

Compania de Apă Someş (CAS) are câteva surse de apa brută, respectiv sursa subterană Floreşti şi lacurile Gilău şi Someşul Cald care au deservit zona până în 2009, dar apa s-a colmatat şi aveam nevoie de o mai mare cantitate de apă brută. De aceea s-a luat decizia adoptării lacului Tarniţ