Nu am fost niciodată de acord cu teoria conform căreia angajații de la stat trebuie să aibă salarii mici, pentru că, vezi Doamne, nu ne permite bugetul să-i remunerăm mai substanțial.
Eu cred că România produce suficient capital pentru a avea un aparat de stat eficient (a se citi mai suplu), cu angajați plătiți decent, care să producă valoare adăugată pură, nu doar să plimbe hârtii de colo-colo. (Bineînțeles, toate astea se pot întâmpla dacă reducem substanțial risipirea banului public. Altfel, nicio șansă). Eu cred că adevărata reformă a statului înseamnă cu totul altceva decât s-a făcut până în prezent. În sectorul bugetar TREBUIE să lucreze oameni foarte competenți, bine plătiți, chiar foarte bine plătiți, acolo unde poziția o impune, dar care să aibă stipulate în contractele de angajare criterii de performanță stricte, foarte clar stabilite, cu deadline-uri și responsabilități asumate transparent. În cazul în care ministrul, secretarul de stat, directorul de companie sau de autoritate publică nu respectă obiectivele, trebuie să „zboare“ din funcție în „secunda doi“. Numai așa poți face performanță adevărată! În plus, ar trebui să avem un pachet special de legi cu privire la sancționarea faptelor de corupție comise de funcționarii cu înalte responsabilități. Altfel spus, te plătesc cu 10.000, 20.000 sau chiar 30.000 de euro pe lună, îți stabilesc obiectivele pe care trebuie să le atingi într-un interval de timp bine definit, dar dacă te-am prins că iei șpagă sau că-ți bați joc de banul public, nu scapi fără 15-20 de ani de pușcărie. Și atunci aș vrea să-l văd pe ministrul sau pe directorul de companie care să atribuie contracte păguboase din banul public sau care să falimenteze cu bună știință companii de stat doar pentru a răsplăti anumite cercuri obscure de interese. Consider că a sosit momentul să lăsăm deoparte nepotismele, corupția și incompetenț
