Alba Iulia stă, de milenii, mărturie a istoriei neamului românesc. Centru spiritual, politic, administrativ, oraş simbol, Mecca românilor, aşa cum o numea poetul Adrian Păunescu, sau sinteză a istoriei poporului român, cum spunea academicianul Ştefan Pascu, Alba Iulia are prestigiul şi tradiţia multiseculară a unei capitale.

Dacă în urmă cu 50 de ani Alba Iulia pierdea, pe nedrept, statutul de capitală, la presiunile conjugate ale URSS-ului şi acoliţilor săi din blocul comunist, dintre care unii încă mai visează şi astăzi la rescrierea unor tratate internaţionale de acum aproape 100 de ani, astăzi, Alba Iulia este din nou lăsată pradă unor interese străine de fiinţa naţională. Asistăm în ultima perioadă la un troc politic în care primează doar interesele mărunte ale unor partide aflate vremelnic la conducerea ţării, un troc politic ce face, conştient sau nu, jocurile unora care au fost interesaţi doar de slăbirea fibrei naţionale.

Fără niciun fel de consultare publică reală, cu nişte sondaje oculte vânturate pe la televiziuni, în şedinţe de partid cu aplauze furtunoase, demne de perioada stalinistă, Albei Iulia i se minimizează rolul istoric şi i se neagă importanţa naţională, spunându-se răspicat că ea nu contează şi că decizia de stabilire a capitalei regionale se discută între Sibiu şi Braşov.

În evoluţia istorică a Transilvaniei, Alba Iulia a deţinut statutul de capitală pentru aproape un mileniu, însemnătate pe care Sibiul şi Braşovul – de altfel oraşe foarte importante, cu istorie bogată şi tradiţie multiculturală şi multietnică – nu o au nici adunate împreună!

La Apoulon – Alba Iulia de azi – este consemnată prima capitală a dacilor appuli, în anul 43 înainte de Cristos. Fiind un puternic centru dacic, numele oraşului este păstrat chiar şi de romani, ca recunoaştere a importanţei sale, după cucerire devenind Apulum – cel mai import