Lucrările de reabilitare ale podului de la Agigea, suspendat la câteva palme deasupra Canalului Cernavodă-Agigea, tind să egaleze durata de construcţie a întregului complex feroviar care traversează Dunărea între Feteşti-Cernavodă. O adevărată groapă fără fund, la Agigea se scurg de vreo câţiva ani milioane de euro din banii contribuabililor, dar, ceea ce este o ticăloşie greu de imaginat, mândra ctitorie comunistă este în aceeaşi stare ca la începutul lucrărilor, gata să se prăbuşească în orice clipă. În momentul de faţă, lucrările de reabilitare sunt blocate, până la găsirea unor noi soluţii tehnice care să prevină o catastrofă iminentă.

Imediat după începerea lucrărilor de reparaţii, cablurile de susţiene au început să cedeze. Soluţia celor responsabili de această situaţie - contractantul Bilfinger Berger Baugesellschaft, administratorul CNADNR şi proiectantul IPTANA – este adăugarea de noi cabluri în plus, lucru care, în opinia specialiştilor, nu înseamnă altceva decât suprasolicitarea podului. Pe româneşte, adaugi un cablu, rupi un altul.

Singura soluţie de bun-simţ, în opinia inginerilor consultaţi de PUTEREA, este reproiectarea şi construirea unui nou pod, înainte ca lucrările de reparaţii la acesta să mai consume inutil şi alte milioane de euro sau să omoare pe cineva.

Prost proiectat, la fel de prost executat

Podul de la Agigea a fost de la început prost proiectat, de către IPTANA, prost construit şi întreţinut de mântuială de către actualul administrator CNADNR. A fost proiectat şi executat în grabă pentru ca autorităţile comuniste să i-l poată prezenta lui Nicolae Ceauşescu ca una din marile împliniri ale Epocii de Aur. Finalizată în 1983, construcţia ar fi trebuit să aibă o durată de exploatare de 120 de ani. Din cauza execuţiei deficitare, podul a fost cârpit încontinuu de la darea sa în folosinţă. A fost adăugat strat peste str