Guvernele României, de toate culorile, n-au făcut vreo analiză asupra meseriilor care se vor cere într-un timp mediu pe piaţa muncii. Aşa că, în fiecare an, absolvenţii de liceu se înscriu la facultate cam „în orb“, fără să ştie dacă atunci când vor termina îşi vor putea găsi un loc de muncă potrivit cu meseria pe care încep acum să o studieze.

Unii se iau după ce e „la modă“, „în trend“, „cool“ la momentul în care se înscriu. Înainte de 1989 şi vreo câţiva ani după Revoluţie la modă erau studiile economice. Într-o ţară cu o economie dezvoltată ca un copil somalez, părinţii îşi îndreptau odraslele să se facă economişti fie că aveau sau nu aplecare spre asta. Cunosc un caz - care ar putea fi hazliu dacă n-ar fi tragic - în care un absolvent de liceu s-a chinuit vreo cinci ani să intre la ASE, vreo şapte să iasă de-acolo, şi apoi încă pe-atât să-şi găsească o ocupaţie „în domeniu“. Şi toate s-au întâmplat pentru că părinţii îl vroiau economist, patron, şef de întreprindere sau ce or mai fi visat ei. Cheltuielile cu pregătirea, plus cele din timpul facultăţii, nu vor fi acoperite niciodată de salariul pe care în primeşte azi omul care a ajuns slujbaş într-o instituţie de stat care se ocupă cu controlarea legalităţii firmelor.

Altă modă în anii recenţi ai democraţiei a fost şi încă mai este înscrierea la „Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării“. Trec peste faptul că meseria asta nu prea se învaţă la şcoală (teoria comunicării, singură, nu te echipează cu instrumentele necesare pentru a profesa în mass-media), şi că în Franţa te apuci studii în jurnalism abia după ce ai terminat o altă facultate, adică după ce deja ai o meserie. La noi „moda“ s-a răspândit ameţitor şi, chiar acum când multe instituţii de presă abia respiră iar altele au intrat în faliment şi renunţă la personal, înscrişii la Jurnalism rămân inexplicabil de mulţi.

Lista facultăţilor la modă n-