Petrila pare a fi un fenomen pentru sociologi, care spun cã de regulã sãrãcia naste monstri. Aici sãrãcia face sã se manifeste din ce în ce mai des omenia, întrajutorarea, cultura, cultivarea valorii, a simtirii înalte etc. Cea mai recentã manifestare a fost cea de la sfârsitul sãptãmânii trecute, când s-a nãscut ”vizita crestinã” la CARP Petrila, dupã ”cina crestinã” a liberalilor.
Petrila pare cã nu se predã consecintelor crizelor acute ale sãrãciei si rãbufneste, gratie unor oameni care-I cunosc potentialul. Actiunile de culturã si oamenie par mai dese decât atunci când pâinea era suficientã pe mesele petrilenilor, când bolile si bãtrânetea erau suportabile si mai putin urâte… ”Eu zic cã este un fenomen, sigur, provocat de niste asa-zisi lideri. De regulã sãrãcia, umilinta depreciazã, oamenii devin mai artãgosi, mai rãi, mai dificili si distructivi. Aici, la Petrila, aceastã teorie începe sã se clatine serios si sã aparã nuferi din lacul cu noroi la fund…”- psihosociolog Ilinca Podar.
O echipã a Casei Pensionarilor CAR Petrila a bãtut la usile membrilor sãi, care au o cruce mai grea de purtat în viatã. Profesori, învãtãtori, ingineri, preparatori, contabili, muncitori, electricieni, lãcãtusi etc., ajunsi la o vârstã venerabilã, pe care ”si-o duc” cu demnitate în singurãtate si pe alocuri în sãrãcie acutã pentru cã medicamentele le înghit pensiile, au avut parte de bucurie.
Ajutoarele în alimente acordate au fost o surprizã plãcutã, dar pare sã fi fost cu adevãrat important faptul cã existã oameni cãrora le pasã de ei, cã s-au gândit la ei, cã le-au cãlcat casa…
Dascãlii prin mâna cãrora au trecut multe generatii de copii, profesorul Hegy-baci, cum i se spune si învãtãtoarea Nimarã – o femeie cât ”o mãnusã”, nu au reusit sã-si ascundã emotia… La fel si doamna Ferar, si doamna… si domnul…
”Sunt membri de-ai vostri, de la CAR Casa Pensio
