În urmă cu un secol, gustările dulci îşi trăgeau aroma din ingrediente cum ar fi mierea sau chiar zahărul de masă. Acum, dacă arunci o privire pe ambalajul dulciurilor, vei observa că printre îndulcitori se regăsesc substanţe chimice precum aspartamul sau plante cum sunt stevia. Unele dintre ele sunt catalogate ca fiind „naturale“, altele „artificiale“.

Dar oare care sunt cei mai buni îndulcitori din zilele noastre şi care sunt beneficiile şi riscurile la care ne supunem atunci când consumăm alimente care le au în componenţă?

Indiferent dacă este vorba de sucuri carbogazoase, produse de patiserie care conţin aceşti îndulcitori sau pur şi simplu îi folosim pentru a da gust ceaiului, „Huffington Post“ a întocmit o listă cu unii dintre cei mai folosiţi îndulcitor la nivel mondial. Chiar dacă în România nu toate aceste produse sunt prezente, conştientizarea riscurilor şi beneficiilor acestora sunt două operaţiuni esenţiale.

Zaharoza sau sucroza

Zaharoza este cea mai răspândită dizaharidă din natură, fiind întâlnită, mai ales, în sfecla de zahăr şi în trestia de zahăr. Poate că denumirea aduce aminte de substanţe de laborator, dar, în fapt, zaharoza este cea mai comună formă de zahăr utilizată în alimentaţie.

Chiar dacă vine în diverse forme, granulată, praf sau brună, zaharoza este, de fapt, o combinaţie de două monozaharide: fructoza şi glucoza. Atunci când zaharoza este digerată, cele două monozaharide sunt absorbite separat în intestinul subţire. O linguriţă de zaharoză conţine 57 de calorii.

Glucoza şi fructoza

Împreună, glucoza şi fructoza sunt componente principale ale zaharozei, dar e posibil să le vezi enumerate separat pe ambalajele băuturilor dedicate sportivilor. Fructoza, care se regăseşte în mod natural în compoziţia fructelor, este mult mai dulce decât glucoza. Odată ajunse în organism, glucoza şi fructoza sunt meta