Un cuvant pentru cei care vad nu stiu ce mare performata si simt politic in “strategiile” USL.

E usor sa pari mare si tare pe fondul politicilor de austeritate promovate de adversarii tai, cand 90% din clasa politica e pe aceiasi pozitie cu tine de frica faptului ca Justitia incepe sa-si faca datoria, cand liderii adversarilor tai aflati la Putere isi submineaza partidul si voteaza impotriva propriului guvern, cand liderul maxim al adversarilor tai e de fapt un blatist care joaca la doua capete, daca nu joaca direct in tabara ta, samd.

E usor cand conjunctura si accidentul statistic si istoric creaza un val pe care te ridici.

Eu inteleg euforia si autosatisfactia celor de la USL care au fost implicati in toata povestea asta. Si ii inteleg si pe cei care raman cu gura cascata, muti de admiratie la asa performanta si modele. Sunt aceiasi care la fiecare inceput de ciclu electoral raman muti de admiratie in fata castigatorului la putere si il proclama model de gandire strategica si comunicare politica. (Logic si statistic vorbind, cineva castiga intotdeauna si ajunge la putere deci vor exista etern modele de gen care sa fie admirate si apreciate - e o constanta naturala, o constrangere formala, matematica).

Pe de alta parte sa spunem lucrurilor pe nume. La scara reala a performantei politice, ceea ce au facut cei de la USL e vax albina. Asta daca e sa scoatem in fata standardele reale si serioase.

Fiti atenti aici ce e greu cu adevarat si ceea ce inseamna a face politica: E greu sa faci reforme si sa construiesti in pofida vointei populare si elitei politice. Aia sunt meseriasii adevarati, aia merita admiratia si respectul. Ala e leadership adevarat si aia sunt politicieni si strategi adevarati. Cei care construiesc in pofida materialului clientului si valului, nu cei care se dau dusi de val. Cei care iau masa inerta sau recalcitranta de ai