Privatizarea CFR Marfa pare sa fi devenit un cartof fierbinte inclusiv in interiorul USL, iar Traian Basescu nu a facut decat sa puna reflectorul pe aceasta spaima.
De aici, cel mai probabil, intentia presedintelui, comunicata de un Crin Antonescu deloc dezaprobator, de a amana instalarea noului ministru al Transporturilor pana la incheierea controversatei privatizari.
Asa cum arata ea, aceasta privatizare este o imensa netrebnicie, prin care o companie candva rentabila, atat de rentabila incat tinea in spinare si celelalte componente ale societatii de Cai Ferate, Calatori si Infrastructura, a fost vanduta exact celui care, beneficiind de conexiuni politice majore, a falimentat aceasta companie. Asasinul isi mosteneste victima.
GFR a fost marea capusa plantata pe corpul CFR Marfa careia, printr-o firma comuna, i-a luat vagoane, locomotive, clienti, oameni, si a pus-o pe butuci, pentru ca in final, sub obladuirea lui Relu Fenechiu, sa mai ia prin aceasta privatizare si ce mai ramasese de jefuit, minus datoriile desigur, care au fost sterse miraculos, dupa emiterea caietelor de sarcini.
Dar se pare ca aceasta mizerie cuprinde si o bomba sociala - disponibilizari masive, asumate prin contractul de privatizare, adica in jur de 2.500 de oameni care ar urma sa fie pusi pe liber si pe care ma indoiesc ca economia romaneasca are cum sa-i absoarba dintr-o data.
Una peste alta, chestiunea CFR Marfa ameninta sa devina o mare problema din multe puncte de vedere, o problema pe care nimeni, persoana si partid, nu doreste sa si-o puna in CV-ul politic. Iar Traian Basescu stie acest lucru si l-a speculat.
Din cate spune Crin Antonescu, subita curtoazie de a-l chema pe liderul PNL la Palatul Cotroceni pe tema ministrului Transporturilor a avut ca scop nu schimbarea propunerii liberalilor, putin probabila cat timp
