”Cum nu existã un cadru organizat, colectorul de cãrbune, pe care dumneavoastrã îl numiti hoti si cãrbunari, este preferat de cumpãrãtor pentru cã pretul este bun. Este o piatã care functioneazã perfect. Am spus FUNCTIONEAZÃ. Si cum sã distrugi ceva ce functioneazã? Trebuie valorificat, perfectionat si folosit!” – Willi Cranz, chimist, din Andernach, districtul Mayen-Koblenz, în Renania-Palatinat, Germania.

”Aceastã situatie pãgubitoare si pentru firmã si pentru cetãteanul implicat trebuie transformatã într-una beneficã pentru ambele pãrti. Ca administrator al landului, sau locului, orasului trebuie sã analizeri situatia care afecteazã si sã faci un lucru care sã aducã profituri economice si sociale. Este suficient ca sã nu mai existe fenomenul furtului, beneficiul sã fie si doar cu un euro, peste cheltuialã si este un mare câstig” – a declarat Willi Crantz, un neamt din Andernach – un oras din districtul Mayen-Koblenz, în Renania-Palatinat, Germania. Acesta se aflã în vizitã la o familie de mineri din Vulcan, dar week end-urile le petrece la o casã a familiei de pe malul Jiului de Est, din Lonea.

”E ca si când astupi un izvor si el tâsneste în altã parte”

Furturile de cãrbune, spune acesta, implicã o cerere de cãrbune în piata cu amãnuntul, si nu numai, fãcând referire la camioanele cu numere de alte judete. Willi Crantz vine des în România, în Valea Jiului pentru cã are prieteni de valoare cu care are relatii de

reciprocitate trainice si constructive.

”Asta cu sustragerea cãrbunelui o stiu de multi ani si din jurnale si din ce am vãzut personal si nu am înteles de ce nu existã idee de business, asa cum s-a întâmplat si la noi, în Germania, si cum fac frecvent americanii. Ei sunt vestiti în cazuri cu hakeri, dar în toate domeniile se procedeazã asa.

Orice derapaj are un sens, este o reglare naturalã a pietei, de cerere si ofertã.