Indiferent dacă se înţeleg sau nu în caz de divorţ, soţii rămân obligaţi amândoi în credit dacă unul singur nu este eligibil în faţa băncii să ducă ratele mai departe

Când intră într-un cuplu, cu acte sau fără acte, partenerii au deodată o forţă financiară sporită, şi de cele mai multe ori se angajează împreună la diverse credite sau proiecte, pe care poate nu erau în stare să le abordeze individual. Numai că, în viaţa multor cupluri poate interveni şi despărţirea. Şi deodată, proiectele comune, în special creditele, pot pune o presiune mare pe cei doi foşti parteneri. Foarte mulţi cred că, dacă se înţeleg amiabil cu fostul partener să renunţe în favoarea acestuia la orice pretenţie asupra unui bun finanţat prin credit, de exemplu, atunci pot ieşi foarte simplu şi din credit. Lucrurile sunt departe de a fi simple, divorţul sau despărţirea aducând cu sine situaţii din cele mai complicate şi greu de gestionat. Chiar şi din cauza unui simplu credit de nevoi personale.

Florentin şi Amelia au decis să se căsătorească în 2011, după mai mulţi ani de relaţie, iar un an mai târziu au spus că e timpul să se mute la casa lor şi astfel au contractat un credit ipotecar de 52.000 euro, prin Prima Casă, pentru achiziţia unui apartament de 56.000 euro. Amândoi au intrat codebitori în contractul de credit pe 30 de ani, cu Florentin titular principal, el având şi venituri oficiale mai mari. Rata la credit era de circa 250 euro, ceva mai mică decât chiria pe care o plăteau anterior. Numai că, după câteva luni de credit, între ei a intervenit despărţirea. Florentin a decis să renunţe la orice pretenţie asupra apartamentului în favoarea Ameliei, care a şi rămas să locuiască în apartament, acest lucru fiind parafat printr-o înţelegere amiabilă la notar.

Toate bune şi frumoase, până când au mers la bancă să vadă cum poate ieşi şi din credit. Doar că acolo Florentin a